Materialele naturale sunt printre cele mai utilizate în realizarea decorului unui acvariu. Dacă le alegi bine și dispui de cunoștințele necesare, vei obține un decor autentic în acvariul tău.

Acvaristul amator dorește de multe ori să realizeze un decor acvatic care să fie agreabil atât pentru spectatori cât și pentru actorii care locuiesc în el. Chiar dacă estetica este importantă, acest criteriu nu este primul de luat în considerare. Esențialul este să oferim peștilor un mediu de viață cât mai apropiat posbil de cel pe care îl întâlnesc în mediul natural.

Înainte de a demara popularea unui acvariu, trebuie să vă gândiți și la elementele de decor.

Nu chiar orice!

Elemente prelevate din natură sunt bineînțeles primele la care ne gândim datorită aspectului lor…natural! Totuși, unele dintre ele sunt de evitat în mod sistematic, cum ar fi rocile care conțin sulf sau includ metale grele precum plumbul. Nu vă recomandăm deci să adunați toate pietrele și bucățile de lemn pe care le găsiți în timpul unei plimbări în natură!

Trebuie, deci, să cunoaștem natura chimică a elementelor pe care vrem să le folosim, ca și reactivitatea lor în raport cu apa. Decorul unui acvariu nu trebuie să fie la originea poluării și a eliminării în apă a unor substanțe care să modifice nivelul pH-ului sau al durității.

Roca ideală

Un mare număr de pești evoluează într-un mediu stâncos care poate fi reprodus ușor cu condiția respectării unor condiții. Natura pietrelor este primordială. Unele nu sunt inerte în apă și se dizolvă lent eliberând ioni care modifică caracteristicile mediului. Cazul cel mai evident este cel al rocilor calcaroase, care vor crește TAC-ul apei prin difuzarea de carbonați. Așadar, trebuie folosite în deplină cunoștință de cauză.

Aceste materiale sunt indicate mai ales într-un bazin care să găzduiască ciclide lacustre din estul Africii care apreciază o apă foarte mineralizată, sau pentru acvariile de apă semisalină.

Folosirea lor poate fi un mijloc foarte natural de a crește duritatea, dacă apa de la robinet este prea dulce. Unele pietre, care au un aspect găurit sunt foarte decorative și oferă peștilor zone de refugiu și de odihnă. Rocile calcaroase sunt interzise într-un acvariu cu specii de apă dulce și acidă.Dacă vă îndoiți de acest lucru, este suficient să vărsați câteva picături de acid clorhidric, diluat la 1/10 în bazinul cu astfel de roci, sau să cufundați rocile într-un recipient cu apă care să conțină o proporție de10 la sută din acest acid. Dacă apa devine efervescentă, testul este pozitiv.

Rocile vulcanice cum ar fi puzzolanul sunt neutre din punct de vedere chimic. Unele au însă margini ascuție care pot răni peștii de fund (Corydoras, de exemplu). Cele care sunt compuse din granit, sist, ardezie, gresie sau bazalt sunt perfcte în acvariu, ca și piatra gneiss a cărei textură bicoloră permite realizarea unui decor original. Evitați, în schimb, mineralele moi și friabile, fiindcă, pe măsură ce se vor degrada, vor polua apa.

Aceste pietre pot fi colectate din natură, cu condiția să știi dinainte dacă ai voie să le aduni sau nu. Sunt disponibile și în comerțul acvarist dar și la vânzătorii de materiale de construcții. Oricare ar fi proveniența lor, trebuie spălate și periate cu atenție, pentru a elimina toate microorganismele sau particulele vegetale.

Pietre mișcătoare

Ținând cont de greutatea și de forma lor, rocile nefixate bine se pot afunda sau pot provoca stricăciuni în acvariu. De aceea, anumite precauții sunt vitale atunci când amenajăm un decor cu roci. Ca atare, puneți pietrele direct pe geamul de fund și nu deasupra stratului de pietriș. Astfel, nu vor fi răsturnate de peștii de fund. Trebuie să realizați ansambluri stabile, și, pentru mai multă siguranță, este de preferat să fixați anumite elemente cu silicon. Nu trebuie să uitați de asemenea să luați în calcul greutatea totală a acvariului o dată terminată amenajarea sa.

În pădure

Rădăcini, trunchiuri de copaci, crengi, toate decorează biotopul natural al unui mare număr de pești menținuți în acvariu, oferindu-le ascunzători și suporturi de pontă. Ca și anumite pietre, aceste elemente au o influență asupra compoziției chimice a apei. Descompunerea lor eliberează taninuri și acizi ușori care au ca efect scăderea nivelului pH-ului. În plus, apa devine gălbuie… Departe de a fi neapărat un inconvenient, această particularitate poate fi speculată pentru a acidifia apa. Încă o dată, tot acest proces trebuie să fie bine stăpânit de acvarist.

În afara acizilor humici, unele specii degajă substanțe de-a dreptul de nedorit într-un acvariu și ca atare trebuie înlăturate. Este cazul rășinoaselor, care eliberează în apă terebentină, sau a anumitor arbuști exotici cum ar fi laurul roșu, care conțin derivați ai cianurii. Scoarța de copac nu este nici ea indicată, cu excepția plutei. Stejarul, mesteacănul, fagul, salcia, arinul sau vița de vie sunt, în schimb, recomandate.

Dacă vreți să culegeți exemplare frumoase din natură, evitați lemnul verde, care are toate șansele să putrezească, sau lemnul de pe plajă, adus de apă, și plin de sare. Ideal este să găsiți o creangă care a stat înmuiată câteva luni în apă dulce. Aceasta și-a pierdut scoarța și a fost curățată de orice substanță care ar putea polua acvariul. În plus, țesutul său este saturat de apă, ceea ce înseamnă că nu va pluti în acvariu.

În comerț există numeroase rădăcini, cu forme dintre cele mai diverse. Alături de rădăcini de turbă, regăsim rădăcinile de Malaiezia, de Mopani sau de mangrovă, sau chiar stejar de Scoția. Toate aceste vegetale sunt încărcate de acid humic, care le dă o tentă în general închisă, și care se va dizolva în apă dacă sunt plantate ca atare. De aceea, se impune înmuierea lor prealabilă în apă fiartă. Acest tratament variază în funcție de destinația rădăcinii. Reconstituirea unui biotop de tip amazonian, cu apă dulce și pH scăzut, va favoriza degajarea de către bucata de lemn a taninilor și a acizilor slabi. În schimb, dacă este vorba despre o apă dură, înmuierea în apă va trebui prelungită. Acest tratament are ca efect saturarea cu apă a structurii interne a rădăcinilor, care, în momentul cumpărării, sunt uscate și au tendința să plutească. Cei care nu au, totuși, răbdare să treacă prin această etapă, le pot sprijini cu pietre.

Curățenie obligatorie

Chiar alese cu grijă, aceste bucăți de lemn nu se pot integra într-un acvariu fără a suporta un tratament în prealabil care să elimine materia vie susceptibilă de a se descompune. Trebuie mai întâi să eliminăm resturile de scoarță și să curățăm creanga sub un jet de apă cu ajutorul unei perii metalice, pentru a elimina resturile moi. O înmuiem apoi în apă fiartă timp de câteva ore, pentru a fi sterilizată în profunzime. Totul este apoi clătit cu atenție. După acest tratament, bucata de lemn este neutră din punct de vedere chimic. Putem, în egală măsură, să procedăm la o înmuiere de câteva ore într-o soluție de apă de Javel diluată 5%. Soda caustică dă și ea foarte bune rezultate, dar trebuie să fie utilizată cu mare atenție. Procedura este următoarea: se înmoaie lemnul în apă caldă, timp de 1-2 ore, într-o soluție care conține 50 g de sodă la un litru de apă. Apoi o clătire cu apă rece este indispensabilă, apoi, din nou, lemnul se înmoaie în apă fiartă până ce pH-ul va fi neutru.

Bambusul

Bambusul se folosește și el uneori fiindcă posedă o bună inerție chimică, chiar dacă, uneori, are tendința să putrezească după o scufundare mai lungă, în special la nivelul nodurilor. De aceea, este preferabil de sterilizat crengile în prealabil tot în apă fiartă. Pentru un plus de securitate, le putem acoperi cu un strat de rășină de polyester vopsită și parafinată, ca să nu aibă un aspect de material plastic. Această tehnică este aplicabilă la toate tipurile de lemn introduse în acvariu. Munca trebuie să fie efectuată cu atenție, fiindcă nu trebuie uitat niciun milimetru pătrat de suprafață care intră în contact cu apa. Materialul devine totuși total inutil anumitor pești din familia Loricaridelor, cum ar fi ancistrus. Menținerea lor necesită, într-adevăr, prezența unei bucăți de lemn brut, pe care să îl poată consuma, pentru a regăsi lignina necesară organismului lor.

O notă estetică

Odată alese și pregătite materialele potrivite, trebuie să vă lăsați ghidați de propria imaginație și inspirație. Câteva reguli de bază, permit obținerea unui rezultat estetic. Trebuie evitată amestecarea unor elemente diferite. O singură varietate de roci conferă un aspect mai estetic decât o alăturare de roci de diverse mărimi și culori. La fel, o rădăcină mare este suficientă pentru a compune un punct central al unui decor vegetal de mare efect. Aceste elemente vor fi dispuse nu în arierplanul acvariului ci spre geamul frontal pentru a da mai multă profunzime decorului. Amenajarea trebuie să țină cont de nevoile peștilor, în mod particular în domeniul refugiilor și al spațiului vital.