Din neglijență sau din necunoașterea parametrilor apei, mulți acvariști amatori eșuează în menținerea peștilor și a plantelor în acvariu.
Noțiunile elementare de chimie a apei pe care trebuie să le aibă orice amator de acvaristică se rezumă la două valori: pH-ul care arată dacă apa este acidă sau alcalină și TH-ul, care indică duritatea acesteia. Teoretic, nu există o relație între acești doi parametri, dar observăm că apa este în general dulce și acidă sau alcalină și dură în mediu natural. De aceea, exigențele peștilor nu sunt aceleași pentru toată lumea.

Marea majoritate a apelor Americii de Sud sunt dulci și acide, în timp ce în America Centrală, acestea sunt alcaline și dure.

Celebrul pH

pH-ul (potențial hidrogen) este considerat ca un bun indicator al unui anumit echilibru biologic și chimic al apei, de aceea măsurarea sa este indispensabilă în acvaristică. Magazinele propun mai multe tipuri de sisteme de testare a apei, foarte ușor de folosit. Se prelevează câțiva mililitri de apă într-o eprubetă și adăugăm un reactiv care colorează apa. Rezultatul obținut este comparată apoi cu cu un eșation de culori. Eșalonată de la 0 la 14, valoarea indicată indică aciditatea sau bazicitatea apei. O valoare mai mică de 7 indică faptul că apa este acidă și mai mare de 7 că apa este bazică sau alcalină. Apa de la robinet are de regulă un pH care merge de la 7 la 7,8 ceea ce permite menținerea multor specii tropicale de pești. Dar asta nu înseamnă că testarea apei nu este necesară fiindcă o variație bruscă a pH-ului poate fi fatlă peștilor.

Pentru reproducerea peștilor, unii acvariști au tendința să modifice pH-ul apei. Dacă este relativ ușor să crești valoarea sa, prin folosirea bicarbonatului de sodiu, în schimb este mult mai ușor să o cobori. Din fericire, pe piață există osmozoare grație cărora ne putem juca mai ușor cu calitatea apei.

Duritatea totală

Apa care se infiltrează în sol se va încărca cu o cantitate mai mult sau mai puțin importantă de săruri minerale care sunt în principal calciul și magneziul.

Este, de aceea, important să cunoaștem mineralitatea apei pe care o vom folosi pentru întreținerea acvariului.

Comerțul acvarist propune numeroase testere de măsurare a durității TH (titlu hidrotimetric) sau dGH (test în grade germane), bazate pe un principiu colorimetric.

Umplem o eprubetă cu o cantitate exactă de apă și adăugăm un reactiv picătură cu picătură.

Încă de la prima picătură, apa se colorează diferit, în funcție de producătorul testerului. Numărul de picături necesare pentru culoare ca să se transforme- din galben în albastru de exemplu- indică o cifră care corespunde durității apei, exprimată în grade.

De asemenea, există testere care controlează duritatea carbonatată: TAC-ul (titlu alcalimetric complet) sau dKH în germană, care permite cunoașterea nivelului de calcar prezent în apă. Cu rare excepții, TAC-ul este, în mod natural, inferior TH-ului și echivalează cu aproape 80% din acesta.

Cum scădem duritatea

Pentru a scădea duritatea, este suficient să îndoiți apa cu o alta mai puțin dură. Putem folosi apă osmozată (adesea disponibilă în comerțul specializat). Apa de ploaie este bună dacă este adunată în recipiente din plastic aliementar, evitând regiunile cu risc de poluare atmosferică. Pentru a crește duritatea, putem introduce un pumn de nisip de corali în cuva filtrului. Un decor din roci calcaroase permite în egală măsură creșterea durității. Un control frecvent al TH-ului este atunci necesar.

Alte calități ale apei…

Aceste noțiuni de pH și TH nu trebuie să vă facă să uitați reflexul de a controla parametrii acvariului: temperatură, care trebuie să se situeze în jurul valorii de 25°C pentru majoritatea plantelor și peștilor tropicali. Apa din acvariu nu trebuie să miroasă a ou stricat sau amoniac. Un bazin sănătos trebuie să degaje un miros de pământ tipic. Apa trebuie să fie limpede, uneori mai gălbuie din cauza taninului pe care îl conțin rădăcinile lemnoase, și, în niciun caz, să nu prezinte particule în suspensie.

pH variabil

Acest fenomen se datorează fotosintezei plantelor fiind un lucru absolut normal. Prelevările trebuie să fie întotdeauna făcute la aceleași ore pentru a fi semnificative. pH-ul este mai scăzut dimineața decât seara și poate varia, de exemplu, de la 7,2 la 8, în același acvariu.

Valorile durității

Puteți afla ce duritate (TH) are apa din acvariul vostru, în funcție de tabelul următor (duritatea este exprimată în grade franțuzești):

• între 0 și 5°= foarte dulce (în cazul unui acvariu cu discuși);
• între 6 și 10°= dulce (peștii din Amazonia, Africa occidentală sau Asia de sud-est);
• între 11 și 15°= mediu dură (America Centrală);
• între 16 și 30°= dură (marile lacuri africane);
• Peste 30°= foarte dură (cazuri foarte rare!)

Grade franțuzești sau germane?

Unitatea de măsurare a durității nu este universală și se întâmplă foarte des să găsim în comerț testere care să folosească gradele germane. În acest caz, înmulțiți rezultatul cu 1,78 pentru a converti valoarea în grade franțuzești.