29 oct.
Bullmastifful – ,,câinele de noapte”
Bullmastiff-ul, un câine masiv şi afectuos din grupa raselor utilitare, este rezultatul împerecherii bulldog-ului englez cu mastiff-ul englez vechi. Rasa are o istorie relativ recentă şi a fost creat iniţial pentru a păzi domeniile englezeşti de braconieri. Astăzi, Bullmastiff-ii nu mai sunt la fel de populari, dar cei care posedă aceşti câini sunt la fel de loiali rasei, cât este rasa de loială stăpânului lor.
Început şi ascendenţă
Istoria Bullmastiff-ului începe în Anglia în jurul anului 1860. În acea perioadă, proprietarii domeniilor şi pădurarii aveau dificultăţi în controlarea ravagiilor produse de către braconieri. Deţinătorii de domenii de vânătoare aveau nevoie de un câine care să fie capabil să imobilizeze orice persoană care ar fi îndrăznit să le încalce proprietatea până la sosirea ajutoarelor. Astfel, s-a decis ca îmbinarea cea mai buna ar fi fost aceea abţinută prin încrucişarea mastiff-ului englez vechi, conferindu-i noii rase curajul şi forţa, şi bulldog-ul englez, pentru rezistenţa. După câteva generaţii, combinaţia finală (60% mastiff şi 40% bulldog) a avut ca rezultat crearea unui câine neînfricat care ataca, dar nu maltrata, la comandă.
Până de curând, Bullmastiff-ul era, iniţial, un câine de pază şi protecţie, fiind, de obicei, numit „câinele de noapte al pădurarilor”. În 1924, rasa a fost stabilizată, fiind oficial recunoscută de către English Kennel Club. American Kennel Club a recunoscut rasa abia în 1933. Rasa a devenit populară în cadrul serviciilor militare şi poliţieneşti, dar, astăzi, este mult mai des utilizată pentru câini de pază şi protecţie, precum şi câine de companie.
Se pare că perfecţionarea rasei a durat ceva timp (aproximativ 30 de ani), creatorul său recunoscând că a început cu stabilirea standardului, după care a ajuns la tipul corect. Curând, Bullmastifful a căpătat admiratori în întreaga lume, fiind preferat Mastiffului, din considerente practice: e mai mic şi, prin urmare, mai uşor de manevrat şi de crescut.
Aspectul exterior şi dimensiunile
Bullmastiff-ul impresionează prin statura şi forţa sa. Are un cap mare şi lat, cutat şi un corp masiv. Compact şi puternic, acest câine este descris ca având o alură care exprimă nobleţe şi chiar înţelepciune.
Blana acestui câine este scurtă, netedă şi lucioasă, deasă şi de cele mai multe ori cafenie, tărcată sau dungată (dungi sau pete închise la culoare pe un fond gri-cenuşiu sau maro-roşcat).
Adultul de Bullmastiff prezintă o înălţime la nivelul greabănului de circa 63-69 cm la mascul şi de 61-66 cm la femelă şi o greutate corporală de 50-60 kg la mascul şi de 45-54 kg la femelă.
Dezvoltare:
Încă de mic, pentru a se dezvolta armonios, Bullmastifful are nevoie de multă atenţie din partea stăpânului. Deoarece se dezvoltă foarte repede, crescând de la o săptămână la alta, are nevoie, pe lângă de o mâncare de bună calitate, suplimente alimentare (calciu şi alte vitamine). Este un câine de la care nu te poţi aştepta la ore întregi de joacă, ca şi de la un câine de talie mică, obosind destul de repede şi nefiind recomandat să fie suprasolicitat, mai ales în timpul creşterii când trebuie să se dezvolte. Durata medie de viaţă a Bullmastiff-ului este de 8-10 ani.
Personalitatea
Bullmastifful, un câine care nu va acţiona niciodată violent în mod natural, nu trebuie brutalizat sub nicio formă. El se simte în largul său alături de un stăpân a cărui principală calitate este răbdarea. În societate este foarte liniştit, evident cu condiţia de a fi socializat de mic.
În ciuda faptului că este un câine robust şi puternic, Bullmastiff-ul este, de la sine, loial membrilor familiei sale şi chiar docil şi prietenos. Câinii Bulmastiff sunt recunoscuţi pentru inteligenţa, obedienţa, curajul şi loialitatea lor.
Relaţiile cu familia şi casa
Dotat pentru pază, Bullmastifful are reacţii extrem de rapide şi îşi protejează stăpânul chiar şi cu preţul vieţii. În familie este un companion agreabil, afectuos şi răbdător cu cei mici. Jucăuş, el se acomodează rapid cu copiii, cărora le accepta toanele, fără să riposteze. Are nevoie de spaţii largi, unde să se poată mişca în voie. Cu toate acestea, pentru a se găsi în permanenţă în imediata apropiere a stăpânului, fidelul Bullmastiff se va adapta şi la bloc.
În funcţie de cum este dresat şi îngrijit, acesta poate fi un câine extrem de sociabil, şi tot la fel de bine protector sau agresiv. Pentru el, mediul de viaţă şi oamenii cu care este obişnuit încă de mic devin o familie, fiind extrem de ataşat de aceştia.
Bullmastif-ii sunt câini de pază şi protecţie, nativi care răspund bine antrenamentului de supunere. Sunt câini inteligenţi şi doritori să înveţe şi să vă satisfacă toate cerinţele.
Înfăţişare generală: Construcţie puternică şi simetrică, emanând forţă dar fără a fi greoi.
Capul este lat şi înalt, acoperit cu riduri accentuate doar atunci când este în alertă. Craniul trebuie să fie mare şi în formă pătrată, văzut din orice unghi. Botul este scurt.
Urechile sunt în formă de V până în spatele implantării înalte şi largi, nivelate cu occipitalul, dând o alură pătrată craniului. Trebuie să fie mici, mai închise la culoare decât restul corpului, şi extremitatea trebuie să fie la nivelul ochiului când căţelul este în poziţia “atenţie”. Urechile în formă de trandafir nu sunt de dorit.
Gâtul este moderat de lung, bine curbat, foarte musculos şi aproape cu aceeaşi circumferinţă ca şi craniul, egală cu înălţimea la greabăn.
Ochii sunt separaţi de lăţimea botului. Cei clari sau galbeni nu sunt de dorit , corecţi fiind cei de culoare închisă sau de culoarea alunii şi de mărime medie.
Pieptul este lat şi adânc. Spatele este scurt şi drept, având un aspect compact, dar nu atât cât să se interfereze cu mişcarea sa. Nu se acceptă o spinare concavă sau convexă. Şalele (spinarea animalului) este lată şi musculoasă iar flancurile sunt destul de adânci.
Coada este implantată sus, puternică la bază micşorându-se gradat până la extremitate, ajungând până la jareţi. Este dreaptă sau curbată. Coada răsucită nu este de dorit.
Talia Bullmastiff-ului, măsurată la greabăn, este de la 63.5 cm până la 68.58 cm. Are un corp, practic pătrat, cu o spinare scurtă şi dreaptă, labele din faţă drepte, perpendiculare.
Membrele din faţă sunt puternice şi drepte, cu oase solide. Văzute din faţă sunt bine distanţate şi verticale/ perpendiculare. Extremităţile posterioare sunt de asemenea, puternice şi musculoase, dar nu greoaie. Piciorul este bine dezvoltat, denotând vigoare şi activitate. Jareţii sunt înconvoiaţi moderat. Coatele de vacă reprezintă un defect grav.
