Sfaturi Practice

Pisica este un animal adaptabil și de aceea chiar dacă uneori observă mici schimbări în rutina zilnică a felinei, stăpânii nu consideră necesar să cheme medicul veterinar. La prima vedere, multe dintre semnele care anunță o boală nu par îngrijorătoare. Este cazul anemiei, afecțiune care poate să treacă total neobservată, iar pisica ajunge deseori la veterinar în stare foarte gravă. În această situație, nivelul hemoglobinei scade iar numărul globulelor roșii se diminează. Sângele nu mai poate fixa cantitatea suficientă de oxigen, iar animalul va deveni din ce în ce mai apatic.

Semne de îngrijorare

Trebuie să chemi neapărat veterinarul dacă observi o serie de schimbări la pisica ta.

Dacă, de exemplu, micuța felină mănâncă rapid sau abia se atinge de hrană, dacă își pierde brusc pofta de mâncare, este cazul să te îngrijorezi.

De asemenea, fii atent la dimensiunile, culoarea, consistența și mirosul fecalelor pisicii. Observă care este culoarea și cantitatea normală de urină dar și cât de des urinează felina. Diareea, constipația sau retenția urinară constituie semnale de alarmă, iar pisica trebuie dusă cât mai repede la veterinar. O pisică merge, în mod normal, cu pași mari, măsurați. Modificările stilului de mers pot semnala și ele o rană sau apariția artritei.

Pisica ta are întotdeauna chef de joacă? Este energică, aleargă dintr-un loc în altul în loc să meargă? Pisicile devin mai puțin active pe măsură ce îmbătrânesc, dar chiar și o pisică matură se joacă atunci când descoperă o jucărie interesantă. Așa că modificările bruște în nivelul de activitate pot semnala o rană, o stare de letargie sau depresie, toate acestea fiind simptome pentru care ar trebui să mergi la veterinar.

De asemenea, se știe că pisica își petrece o mare parte din timp curățându-se. Dacă nu se mai spală regulat, blana ei devenind unsuroasă, mată, ciufulită, poate însemna că are artrită sau este deprimată și ca atare este un semnal că are nevoie de ajutor. Pe de altă parte, o pisică ce începe din senin să își curețe în exces o anumită parte a corpului poate suferi de o iritație a pielii, cauzată de purici sau căpușe și ar trebui văzută de un veterinar. De asemenea, ar trebui să te îngrijorezi dacă:- pisica strănută sau tușește în mod repetat; - dacă este vorba de stări de vomă sau de diaree;- dacă mâța respiră greu și mișcările toracice sunt ample, ceea ce poate indica prezența lichidului toracic;- dacă observi porțiuni tari sub piele sau aproape de mamele (posibile tumori);- când este vorba de scurgeri vaginale de puroi sau de sânge (semn de enterită sau cancer uterin); - sete crescută, însoțită de urinări frecvente (semn de insuficiență hepatică, renală sau de diabet);- pisica urinează în afara litierei;- merge la litieră și nu face decât câteva picături de urină (ar putea fi vorba de cistită);- devine agresivă sau mușcă (are probabil dureri de dinți);- se lovește de mobilă în timp ce merge (pierderea vederii în caz de hipertensiune).

Cum poți evita complicațiile

Pentru a evita complicațiile, este foarte important să-ți cunoști pisica. Trebuie să o observi îndeaproape și să sesizezi toate schimbările din comportamentul ei: obiceiurile alimentare, cele de excreție și mersul. Ca atare, este indicat să o obișnuiești de când e pui cu periatul blăniței și cu tăiatul gheruțelor. Cu cât aceste operațiuni se fac mai devreme, cu atât vor fi mai ușor de suportat de pisoi. Așa că, cel puțin o dată pe săptămână, rezervă-ți timp pentru a face pisicii un control mai amănunțit. Verifică-i cu atenție ochii, urechile și gura, pentru a descoperi din timp o eventuală problemă. Dacă ți se pare că pisica este răcită sau suferă de vreo afecțiune, nu încerca să-i administrezi medicamente fără a consulta medicul veterinar și, mai ales, nu-i administra medicamente pentru uz uman. De exemplu, aspirina sau orice alt medicament care conține aspirină poate fi fatală pisicii, fiindcă organismul ei nu tolerează această substanță. De aceea, atunci când ai îndoieli asupra sănătății pisicii, apelează la veterinar, acesta fiind singurul în măsură să evalueze starea ei de sănătate și să prescrie un eventual tratament.

Sfaturi utile

După ce pisica s-a obișnuit cu tine ca stăpân, mergi cu ea la veterinar.

Deparaziteaz-o intern, lună de lună, până la vârsta de 6 luni, apoi la maturitate, de două ori pe an. Notează datele deparazitării în carnetul ei de sănătate.

Este indicat să ai întotdeauna numărul de telefon al medicului veterinar la tine pentru eventualitatea în care pisica se rănește sau se îmbolnăvește brusc. Cu cât este dusă mai repede la veterinar, cu atât șansele de însănătoșire sunt mai mari. În cazul unui pisoi, de exemplu, o diaree poate fi fatală.

Urgențele veterinare

Urgențele includ rănile provocate de accidente, arsuri, posibila otrăvire, ciupire sau mușcătură de insecte, atacuri de apoplexie sau înghițirea de obiecte. Aceste stări indică faptul că trebuie să chemi imediat veterinarul în timpul orelor de program sau să suni la cea mai apropiată clinică veterinară care asigură urgențele. Alte probleme cum ar fi regurgitarea bruscă și violentă, sau letargia extremă necesită, de asemenea, o vizită imediată la doctor.

De asemenea, unele pisici mănâncă prea repede și, dacă au un stomac sensibil, vomită. Dacă manifestă alte semne de boală (letargie, slăbiciune, regurgitare continuă sau „a treia pleoapă") nu mai sta pe gânduri și sună doctorul.

La pisici, perioada de socializare începe din a doua săptămână de viaţă şi se prelungeşte până la 12 săptămâni. În timpul acestei perioade, pisoiul descoperă lumea, iar capacităţile lui senzoriale şi motrice îi permit să integreze toţi stimulii exteriori în sistemul lui de referinţă. De aceea, este important să ştii care sunt primii paşi pe care trebuie să îi faci, odată ce ai adus acasă noul “membru” al familiei. Un loc numai al lui Având în vedere că este vorba despre un mediu cu totul nou, pisoiul are nevoie, în primul rând, de un loc liniştit şi retras, în care să doarmă şi să se simtă în siguranţă. Pentru aceasta, i-ai putea oferi un coşuleţ sau o căsuţă special creată pentru pisici. În mod natural, pisicile preferă să-şi caute singure locul de dormit în momentul în care s-au acomodat cu noua locuinţă, dar, pentru început, este indicat să-i poţi asigura un locşor numai al lui. Ideal ar fi să-i poţi amenaja o cameră mai mică, luminată natural pe cât posibil, şi bine aerisită. Este adevărat că nu poţi să-i limitezi accesul numai la o cameră, dar nu trebuie uitat faptul că pisicile sunt animale teritoriale, iar această cameră ar putea deveni sanctuarul lui, locul unde pisoiul se va simţi stăpân şi unde se va retrage în momentul în care nu vrea să fie deranjat. Nu este indicat să-l obişnuieşti să doarmă cu tine în cameră sau în pat, pentru că va fi greu mai târziu să-l dezobişnuieşti de acest comportament. Chiar dacă miaună insistent, nu te înduioşa, că ci, după 3-4 zile, se va obişnui cu ideea că locul său de dormit este altul. Lasă-l să exploreze Jocul este un element esenţial pentru socializarea pisoiului, dar şi pentru dezvoltarea sa senzorială, şi fizică. Prin joc, pisoiul va învăţa să nu muşte, să nu zgârie (ce să faci ca să nu te zgârie pisica vei afla în numărul viitor al revistei), şi să nu aibă un comportament nedorit faţă de persoanele străine. Joacă-te cu el cel puţin câte zece minute pe zi, evitând totuşi să-ţi foloseşti excesiv mâinile, degetele, picioarele sau îmbrăcămintea. Asta deoarece, pisoiul nu va mai face diferenţa, odată ajuns adult, între mâinile tale şi o potenţială pradă. Ca atare, stimulează-l mai degrabă cu jucării. De asemenea, explorarea face parte din procesul său de învăţare. Dacă pisoiul este tentat să exploreze un teritoriu pe care vrei să i-l interzici, spune-i “nu”, pe un ton ferm, distrăgându-i atenţia cu una dintre jucăriile sale preferate. Ia-l în braţe cu grijă! Una dintre metodele de socializare este să îl iei în braţe uşor, câte zece minute pe zi cel puţin şi să te asiguri că va fi compatibil cu stilul tău de viaţă. Dacă procesul de socializare debutează corect, şi pisoiul va deprinde de mic un comportament corect- de exemplu, va învăţa să folosească litiera sau să mănânce în locul special amenajat- vei avea toate şansele ca, la maturitate, să ai o pisică foarte bine educată. Închide ferestrele! Deşi în cazul puilor adaptarea este mai uşoară, iar pericolul de a încerca să fugă pe fereastra deschisă este mai redus, nu strică să iei unele măsuri de precauţie. Aşadar, asigură-te că fereastra sau uşa de la balcon este închisă, cel puţin în primele zile de acomodare a pisicuţei în noua casă. Ce facem cu copiii? Dacă în casă există copii, este de preferat ca, în funcţie de vârsta acestora, să le explicăm felul în care trebuie să se poarte cu noul membru al familiei. Cei mici vor trebui să încerce să nu sperie animăluţul, să nu facă mişcări bruşte, să nu ţipe, să nu-l fugărească prin casă (chiar dacă scopul este acela de a-l mângâia!). De asemenea, este posibil ca puiul de pisică să aibă chef de joacă foarte repede după ce a fost adus acasă, astfel încât răbdarea copilului din primele momente urmează să fie rapid răsplătită. Dar, se recomandă ca, cel puţin în primele ore de la sosirea pisicuţei, în funcţie şi de viteza de adaptare, care diferă de la un animal la altul, joaca şi mângâierile să fie amânate. Elimină pericolele De asemenea, ca să nu ai neplăceri, este indicat ca pisoiul să fie ferit de anumite pericole care l-ar putea vătăma. Pentru asta, este bine să elimini din zonele în care pisicuţa are acces toate obiectele sau substanţele cu potenţial periculos. Ca atare, elimină "capcanele" cu otravă pentru gândaci, ţine-l la distanţă de pastilele împotriva ţanţarilor, fie că le utilizezi sau nu. De asemenea, nu ţine la vedere zgarda anti-purici a altui animal din casă, şi nici medicamentele, recipientele cu substanţe toxice neacoperite (adezivi, vopsele, chiar dacă, în general, mirosul acestora nu atrage pisicile, în cazul în care substanţa se varsă şi pisica se murdăreşte, se va linge insistent ca să se cureţe), instalaţiile electrice neizolate sau improvizate (prelungitoare, cabluri etc.). Mai puţine vizite În perioada de adaptare, pisica va cerceta în amănunt mediul nou şi de aceea va fi foarte circumspectă la orice mişcare bruscă, zgomot sau potenţial pericol. Ca atare, se recomandă ca vizitele prietenilor sau rudelor care au aflat de existenţa noului locatar şi vor să-l vadă, să fie amânate, până când pisica se va obişnui cu noul mediu. După ce puiul de pisică s-a adaptat, vizitele sunt chiar recomandate, pentru o mai bună "socializare". Un pisoi sănătos Un alt lucru important, după ce pisoiaşul a fost adus acasă, este programarea unei vizite la medicul veterinar (despre cum să-ţi pregăteşti pisica pentru prima vizită medicală, afli citind numărul din luna martie al revistei noastre). Pentru ca pisoiul să fie sănătos şi să se dezvolte armonios, este nevoie să fie vaccinat şi deparazitat periodic. Primele vaccinuri se fac în jurul vârstei de 8-11 săptămâni, dar sănătatea puiului trebuie supravegheată în permanenţă, deoarece sistemul său imunitar nu este încă suficient dezvoltat. Vaccinurile se repetă la anumite intervale de timp (detalii despre administrarea vaccinurilor poţi afla din numărul 95, din luna mai 2009, al revistei) iar medicul veterinar îţi poate spune ce soluţie poţi alege pentru deparazitarea internă şi externă. Litiera Litiera este unul dintre accesoriile de care orice pisică are nevoie. Aceasta nu trebuie amplasată în apropierea bolurilor cu mâncare sau apă- nimănui nu i-ar plăcea să mănânce în baie) şi trebuie curăţată şi dezinfectată în mod regulat. Alege o litieră de dimensiuni mai mici, cu marginile nu prea înalte, astfel încât pisoiul să o poată folosi cu uşurinţă. Până se va obişnui s-o folosească, urmăreşte atent pisoiul şi, dacă îl vezi că se pregăteşte să-şi facă necesităţile prin alte părţi din casă, ridică-l cu blândeţe şi du-l la litieră. Toaletarea Instinctiv, pisoiul începe să-şi facă singur toaleta după primele două săptămâni de viaţă, folosindu-şi mai mult lăbuţele decât limba. Însă, cu toate că pisicile se autotoaletează şi sunt foarte atente la igienă, au nevoie, din când în când, de ajutorul nostru. Aşa că pisoiul trebuie spălat cu un şampon special pentru pisici, pe piaţă exitând o varietate de astfel de produse, şi periat, pentru ca blana să fie sănătoasă şi frumoasă. La un anumit interval de timp, trebuie să-i tai gheruţele, pentru a nu se agăţa în tapiţeria mobilei sau în covoare. Hrana potrivită Primele mese ale puiului de pisică sunt compuse din colostrum, un lapte foarte dens care furnizează anticorpii necesari începerii unei creşteri normale. Timp de patru săptămâni, puiul se va hrăni doar cu laptele matern.Începând cu a patra săptămână, puiul începe să mânânce şi altceva decât laptele matern, lingându-şi mama pe bot când aceasta mănâncă. Acesta este începutul perioadei preînţărcare, perioadă ce va dura până la săptămâna a şaptea sau a opta. Poţi începe să-i oferi puiului puţină hrană solidă special creată pentru puii de pisică, într-un bol separat, numai al său. De asemenea, puiul va începe să bea apă, şi de aceea este indicat să te asiguri că marginile vasului cu apă nu sunt prea înalte.Poţi considera puiul înţărcat în momentul în care va mânca patru-cinci mese pe zi. Trebuie să ştii că, la o greutate de 0,6 kg, porţia zilnică a puiului trebuie împărţită în 5 sau 6 mese. La două luni, înţărcarea este completă, şi îi poţi oferi, în afara hranei solide pentru pui, şi produse de lapte cu un conţinut special, scăzut în lactoză, pentru o digestie uşoară. La o greutate de 0,9 kg, porţia zilnică a puiului trebuie împărţită în 5 mese. Deşi, la șase luni, puiul tău arată deja ca o pisică adultă, are încă necesităţile fiziologice şi psihologice ale unui animal care se dezvoltă rapid. De aceea, îţi recomandăm să continui să-l hrăneşti cu hrană specială pentru puii de pisică până aproape de împlinirea vârstei de un an.

Î: Avem 3 pisoiași (unul de 5 luni, iar doi de 7 luni) care au o problemă: când se trezesc dimineața strănută, respiră mai greu și le curg ochii. Starea lor pare oarecum asemănătoare unei alergii umane. Ce ar putea cauza aceste reacții? (G. Dumitrescu, Alba Iulia)

R: Din păcate, nu ne-ați furnizat mai multe informații, cum ar fi dacă simptomele descrise durează toată ziua sau dacă trec de la sine. Cu toate că, par a fi asemănătoare unei alergii umane, pisicile, la o vârstă mică, nu dezvoltă astfel de alergii, cu atât mai mult dacă este vorba de trei pisici (este ciudat ca trei pisici să dezvolte aceeași alergie). Este foarte posibil însă ca pisoii să sufere de o infecție respiratorie. Este vorba de un virus care determină aceste simptome. Vă recomadăm să mergeți cu pisoii la un medic veterinar pentru investigații mai detaliate, fiindcă este posibil ca tratamentul lor să fie făcut individual.

Î: Am un pisoi european cam slăbuț, pe care l-am adoptat din stradă. Când mănâncă, obișnuiește să deschidă larg gura, luând o cantitate extrem de mare de mâncare. Bineînțeles, din această cauză, ăi este dificil să mestece. Îmi este frică să nu se înece. Ce pot să fac? (Vasile Barbu, Brașov)
R: Pisoiul are nevoie de un control veterinar, pentru o verificare a cavității bucale. Problemele dentare, afecțiunile gingiilor, precum și malformațiile congenitale pot duce la dificultăți în momentul hrănirii. Pe de altă parte, este posibil ca, fiind foarte mic, să nu fi învățat să mănânce. De asemenea, pisicile care au suferit de foame, tind să mânânce mai mult decât ar avea nevoie, ceea ce în timp duce la obezitate.

Animalele de companie care nu sunt obişnuite să călătorească pot fi foarte stresate, mai ales dacă zboară cu avionul şi nu sunt obişnuite cu acest lucru.

Dacă ai ales avionul, trebuie să te informezi foarte exact despre condiţiile în care pisica ta va fi transportată. Nu trebuie să îi lipsească nicio clipă apă, mâncarea, precum şi un spaţiu de dormit şi de joacă.
De asemenea, în cazul în care pisica ta are nevoie de administrarea de medicamente în timpul călătoriei, nu uita să declari acest lucru celor care se ocupă de îngrijirea ei.
Un alt sfat este că atunci când călătoreşti cu avionul, să-ţi rezervi un zbor care să aibă câteva escale, iar acum, mai ales că este vară, orele de plecare să fie cât mai matinale sau cât mai târzii, pentru a evita căldurile istovitoare.
De altfel, atunci când planifici o astfel de călătorie, trebuie să iei cu tine jucăriile preferate ale pisicii, precum şi coşul în care aceasta doarme. Lucrurile familiare o vor face să se simtă în largul iei şi să fie mai puţin stresată.
De asemenea, înainte de a pleca în călătorie, trebuie să te asiguri că pisica are zgardă, ideal ar fi una care se fixează prin capse, cu numele tău, adresa şi numărul de telefon, însă implantarea unui microcip este şi mai recomandată, fiind o modalitate de identificare permanentă.

Condiţii de călătorie

Pentru a transporta animalul cu avionul ai nevoie de o cuşcă specială care poate fi achiziţionată din petshop-uri sau de la ghişeul de emiteri bilete din cadrul Aeroportului Internaţional “Henri Coandă”. Este indicat să te interesezi dinainte ce tip de cuşcă agrează compania de zbor, pentru a nu avea surprize neplăcute la aeroport.
Când faci rezervarea biletelor anunţă şi prezenţa animalului la bord. Dacă vrei să călătorească la categoria PETC(la bordul avionului), mai întâi trebuie să primeşti acordul celor de la compania de zbor. În caz contrar, animalul va călători la cală.
Legislaţia unor ţări nu permite transportul animalelor cu avionul, iar altele impun ca acestea să fie ţinute în carantină. Perioada de izolare poate fi chiar mai lungă decât concediul tău. Totodată, anumite ţări pot refuza anumite animale cu o stare de sănătate precară.

Restricţii impuse companiile aeriene

Trebuie să ştii că în cazul aeronavelor Airbus A318 nu se acceptă animale de companie în cală, iar pentru zborurile cu destinaţia Marea Britanie nu se acceptă transportul pisicilor sau al câinilor nici în cabina de pasageri, nici în cală, animalele vii putând fi transportate numai în regim cargo. De asemenea, dacă trebuie să schimbi avionul la aeroportul Paris- “Charles de Gaulle” (Franţa), este bine să ştii că se impune o durată de transfer de minimum două ore. Atât animalul cât şi cuşca se etichetează numai pentru Paris- Charles de Gaulle. Va trebui să preiei animalul, să-l hrăneşti şi apoi să treci din nou prin punctul de control pentru zborul de legătură. Această regulă se aplică însă numai companiilor Air France şi KLM.

Transportul animalelor în cabină

În funcţie de compania de zbor, regulile de transport al animalelor în cabină sunt diferite. Unele companii acceptă în cală doar câinii şi pisicile, iar altele orice tip de animal care nu depăşeşte greutatea impusă.
Dar indiferent de compania cu care urmează să călătoreşti, asigură-te înainte că animalul este curat, nu miroase şi poate sta în picioare fără să atingă tavanul cuştii.
De asemenea, în cazul companiei KLM de exemplu, se pot îmbarca maxim trei animale per pasager. Ai grijă însă ca numele şi adresa ta să fie clar vizibile pe cuşcă.
De asemenea, toate cuştile vor fi prevăzute cu o etichetă pe care scrie “animal viu” şi de un marcaj cu partea aceasta în sus.
Fixează în interiorul cuştii, la uşă, două recipiente de plastic, goale care au colţurile rotunjite. Acestea trebuie să fie accesibile din afara cuştii, pentru ca animalul să poată fi hrănit de stewardesse.

O altă regulă de care e bine să ţii seamă este că toate animalele care călătoresc în cabină vor sta sub scaunul pasagerului din faţa ta!
Dacă animalul este gălăgios sau dă semne de disconfort pentru ceilalţi pasageri (alergii) acesta va fi transportat la cală!

Cuşca standard de transport

Dimensiunile cuştii diferă de la companie la alta. La TAROM, cuşca standard IATA pentru transportul în cabina de pasageri a animalului de companie are dimensiunile 69cm x 51cm x 49cm şi este recomandată pentru 5,5 kg. Se pot accepta şi animale de companie cu greutatea de până la 8 kg cu tot cu cuşcă.
Alitalia acceptă cuşti cu dimensiunile de 44,5x21,5x26cm sau 46cmx25cmx31cm (în funcţie de tipul avionului), iar BlueAir şi KLM solicită 43cmx31cmx20cm. Delta Airlines şi Lufthansa acceptă cuşti de 55cmx40cmx 20 cm.

Acte necesare

Pasagerul care este însoţit de un animal va fi obligat să prezinte la vamă următoarele acte: - paşaportul animalului ; -carnetul de sănătate al pisicii;-certificatul medical antirabic precum şi un act care să certifice faptul că pisica are vaccinurile şi analizele la zi, în conformitate cu cerinţele de acces pe teritoriul ţării de destinaţie.
De asemenea, aşa cum am arătat mai sus, animalul trebuie să aibă un microcip sau un tatuaj special pentru identificare.

După cum spuneam, socializarea ”cu mediul” va începe după ce cățelul va termina schema obligatorie de vaccinare. Prima ieșire trebuie să fie atent pregătită și ar fi bine să te înarmezi și cu suficientă răbdare. Ieși cu puiul în lesă, luați cu voi și jucăria lui preferată sau un pic din mâncarica sa preferată. Lasă-l să exploreze lumea nouă care i se derulează în fața ochilor. În primele zile, nu-l suprasolicita și nu-l lăsa chiar ”de capul lui”. Învață-l să fie atent la tine, recompensându-l cu o crochetă sau cu un ”Bravo!” atunci când face acest lucru. Permite-i să interacționeze și cu alți oameni, însă nu lăsa pe nimeni să se joace cu puiul mai mult decât o faci tu. Expune-l, treptat, la diferite situații: plimbări în zone aglomerate sau mai intens circulate, urcatul sau coborâtul scărilor sau, de ce nu, mersul cu liftul; zgomotul mașinilor etc.

Interacționarea este cheia socializării

Câinii trebuie să interacționeze atât cu oamenii cât și cu semenii lor. Cu cât îți izolezi mai mult câinele, cu cât interacționezi mai puțin cu el, cu atât mai mult acesta va dobândi un comortament negativ. O bună companie este necesară unui cățeluș. Integrează-l în familie încă de la început. Pregătește-i culcușul într-un loc unde să fie înconjurat de cei ai casei suficient timp pe parcursul unei zile. Crește-l într-un mediu care-l va feri de atacurile altor câini. Legându-l sau ținându-l închis împreună cu alți câini care-l vor agita, va duce, inevitabil, la agresivitatea canină.

Interacționarea cu alți câini

”Prezentând” un pui sau chiar un câine matur nou achiziționat unor alți câini prietenoși este cea mai bună modalitate ca aceștia să învețe să socializeze corespunzător. De aceea comportamentaliștii canini ne sfătuiesc să nu ne cumpărăm un al doilea câine până când cel pe care deja îl deținem nu are un comportament adecvat și socializează corect.

Ce trebuie să știe fiecare cățel educat:

• să își facă nevoile afară;

• să nu sară pe cei din jur;

• să își respecte ”șeful de haită”;

• să vină când este chemat;

• să fie obedient când trebuie să fie toaletat (îmbăiere, periere, tăierea unghiilor, administrare de pastile când este cazul etc.)

• să nu tragă în lesă;

• să asculte comanda ”Lasă!”

• să nu ”vâneze” biciclete, roțile mașinilor, copii, mingiile etc.;

• să știe comenzile ”Șezi!”, ”Așteaptă!”;

• să nu-i fie frică sau să se manifeste ciudat în locuri noi precum cabinetul vreunui medic veterinar;

• când rămâne singur să nu ”demoleze” locuința;

• să se oprească din lătrat când i se atrage atenția;

• să fie sociabil cu alți câini;

• să nu fie foarte protector cu mâncarea sau cu jucăriile sale.

O blana frumoasă și mai puțin păr în casă!

 Este cunoscut faptul că mâțele (ca și câinii, de altfel) își schimbă blănița de două ori pe an, primăvara și toamna (când scot iar ”cojoacele” de la naftalină). Dacă vorbim despre pisicile de apartament care nu prea ies pe afară, năpârlirea poate fi o stare constantă care se întinde pe parcursul întregului an. Practic, năpârlirea este un proces cât se poate de normal, pisicile scăpând în acest mod de părul deteriorat sau mort de pe corp. Năpârlirea diferă de la o rasă la alta, în funcție de tipul și caracteristicile părului, dar și de modul de îngrijire (periere, îmbăiere etc.)

Foarte important în perioada de năpârlire este periajul, pentru a îndepărta părul mort și a-i menține pisicii pielea și blana sănătoase. Astfel, o blană periată zilnic reduce și durata năpârlirii. Mare atenție la părul încâlcit și la duritatea periajului. Mai bine îi tundem smocurile de păr încâlcit decât să chinuim biata mâță trăgând-o de păr. Dacă avem o pisică cu păr lung (Persana), o vom pieptăna mai întâi cu un piepten cu dinți rari și apoi cu unul cu dinți mai deși. O dată cu perierea/pieptănatul îi controlăm și pielea, pentru a descoperi eventualele probleme (eczeme, alergii, mușcături de insecte etc.) O boală de piele descoperită la timp, poate fi tratată cu succes de către medicul veterinar.

Te spălam, te pieptănam....

 Năpârlirea nu poate fi oprită deoarece este un fenomen absolut normal și natural. Cu toate acestea, există câteva lucruri pe care le poți face pentru a evita, în mare parte, efectele neplăcute ale acestui proces, iar dacă nu știi pentru ce produse de igienă să optezi te ajutăm noi cu sfaturi în acest sensm, la rubrica noastră de cumpărături de la pagina 48. Așadar:- perie pisica o dată pe zi sau chiar mai des! Periajul zilnic este obligatoriu în această perioadă. Astfel, vei evita formarea ghemelor de blană și înghițirea acestora de către pisică și, în plus, vei favoriza aserisrea pielii, eliminând din start posibilitatea apariției alergiilor și a eventualelor afecțiuni dermatologice;- alege peria în funcție de blana pisicii. Pentru blana scurtă, sunt potrivite periile moi, cu dinții scurți și deși, pentru a elimina cât mai mult din părul mort, dar care să nu rănească pielea pisicii. Pentru blana lungă, poți folosi perii mai puțin dure, cu dinții mai mari și mai lungi, care să poată descâlci eventualele ghemotoace; - periajul corect presupune mișcări continue, efectuate cu blândețe, în direcția creșterii firelor de păr;- periatul trebuie făcut ușor, pe perioade scurte, într-o atmosferă pozitivă și trebuie oprit la protestele pisicii; - în perioada de năpârlire, este recomandată cel puțin o șamponare a blănii, în special la început, pentru a elimina masiv părul mort. Și mângâiatul cu mâna umedă este benefic, deoarece o răcorește și, în același timp, te ajută pe tine să culegi multe dintre firele ce altfel îți vor cădea pe covor.

Cu ce o hrănim în această perioadă

Atât timp cât pisica este hrănită în mod corespunzător, acest lucru se va reflecta în calitatea blăniței sale. Astfel, hrana pisicii trebuie să fie una bogată în acizi grași omega 3 și omega 6. De asemenea, hrana uscată care conține semințe de in este foarte benefică, deoarece acestea conţine grăsimi în proporţie de 40%. Seminţele de in sunt un remediu vechi utilizat de crescătorii de pisici, având un efect pozitiv asupra pielii şi blănii dar și asupra digestiei. În perioada de năpârlire sunt indicate și suplimentele alimentare, vitaminele, speciale pentru păr și piele. Așadar, oferă pisicii o dietă cât mai calitativă și echilibrată! Sănătatea pisicii se reflectă și în aspectul blănii. Cu cât pisica are o dietă mai echilibrată, cu atât sănătatea sa va fi mai bună, iar blana mai frumoasă și năpârlirea mai moderată.

Trusa de înfrumusețare

Pentru că merită să fie răsfățate și îngrijite corespunzător, iată ce ar trebui să conțină trusa de înfrumusețare a unei pisici: -șamponul special pentru tipul său de păr nu trebuie să lipsească;

- dacă pisica are păr lung, este indicată și utilizarea unui balsam, deosebit de eficient la descâlcirea blăniței;- bețișoarele de urechi pentru a o curăța după îmbăiere și șervețele pentru zona ochilor;-

peria / pieptenul de păr adaptat pentru tipul ei de blană; -foarfece, clește pentru unghii, și

ca răsfățul să fie complet, de ce să nu adăugăm în trusă și un parfum? Mai ales că aromele sunt dintre cele mai îmbietoare.

Precauții

 În plin sezon de năpârlire, se recomandă ca pisica să nu aibă acces în pat sau în preajma copiilor, deoarece cantitatea de păr lăsată este mult mai mare decât de obicei și părul căzut este greu de îndepărtat de pe așternuturi și de pe perne. De asemenea, este bine să închizi ușa dormitorului, pentru ca pisica să nu mai aibă acces înăuntru, atât în timpul când ești acasă, cât și atunci când lipsești.

Există pe piață, așa cum am mai amintit, produse care pot fi administrate pisicii pentru a reduce din efectul năpârlirii zilnice. Aceste produse se găsesc sub formă de vitamine ce conțin uleiuri de pește care întăresc firele de păr, datorită acizilor grași Omega 3, și sunt disponibile în magazinele specializate. Există chiar și hrană specială pentru întreținerea pielii și a părului. Așadar, dacă vrei avea grijă de pisică și nu o vei lăsa să se descurce singură în această perioadă, năpârlirea va dura mai puțin și vei avea cantități mai mici de păr de adunat din casă.

Articol oferit de revista Pisica

www.pisica.ro

Unele persoane susțin că și-au învățat pisica să folosească litiera "dând pisica cu nasul " de propriile excremente și apoi ducând-o la lădiță. Este, însă, o practică tramatizantă și deloc eficientă fiindcă pisica nu va înțelege astfel ce i se întâmplă și nici nu va face legătura între excrementele ei și obligația de a le elimina în lădiță. Cel mult va încerca să își ascundă "accidentele" în alte locuri din casa, pe care le consideră inaccesibile stăpânului. În realitate, pisica nu va învăța că lădița este locul în care trebuie să-și facă nevoile, ci va asocia litiera cu partea finală a pedepsei pentru excreție, și în final va "scurta" drumul către această parte finală a pedepsei. Este adevărat că rezultatul este într-un fel același, dar există metode mai puțin traumatizante pentru pisică.

Astfel, deprinderea pisicii cu lădița este realizabilă într-un timp destul de scurt, dacă te vei înarma cu puțin timp și răbdare. Pisoiul trebuie urmărit cu atenție și în scurt timp vei putea ști care este momentul "critic" în care se pregătește să își facă nevoile. Îl vom lua pe sus (chiar dacă a început deja!) și îl vom duce la lădiță. Îl vom aștepta să termine, apoi îl vom mângâia drept recompensă. În același timp, vom dezinfecta locurile din casă unde pisoiul a avut deja câte un "accident", preferabil cu o soluție cu miros pătrunzător sau cu oțet, pentru ca zona respectivă să nu-i dea "idei" pentru a doua oară.

În general, până și cel mai "încăpățânat" pisoi va învăța să își facă nevoile la cutia cu nisip în aproximativ două săptămâni. Nu uita, însă, că este nevoie de timp și de răbdare pentru a supraveghea pisoiul.

Iată care sunt cele câteva etape obligatoriu de urmat pentru a-ți duce la bun sfârșit misiunea:

1. Așază litiera departe de mâncare

Încă de la început, este indicat să creezi o separare clară în mintea pisoiului în ceea ce privește somnul, mâncatul, jucatul, defecatul etc.

De aceea, este recomandat ca locurile destinate fiecărei nevoi să fie complet separate. Evită, de asemenea, să muți litiera în mai multe locuri din casă.

2. Folosește un spray special

În petshop-uri vei găsi sprayuri speciale care atrag pisicile să-și facă nevoile. Poți să folosești acest spray deasupra litierei timp de câteva zile, până când puiul de pisică se va obișnui să-și facă nevoile în același loc. 

De asemenea, găsești în petshop-uri și spray-uri care alungă pisicile. În cazul în care pisoiul își face nevoile într-un colț al camerei sau sub pat poți pulveriza un astfel de spray în zona respectivă. Vei observa că imediat ce va simți mirosul, pisica va ocoli zona.

3. Alege un nisip de calitate

De asemenea, este bine să alegi un nisip de calitate. Evită ca, mai ales în primele luni de viață ale pisicii, să folosești nisip care formează cocoloașe atunci când pisica își face nevoile. Și asta pentru că acest nisip este tratat chimic cu diverse substanțe la care puiul de pisică poate fi sensibil.

4. Reacționează la semnalele pisicii

Când pisoiul începe să râcâie în jurul său sau își apleacă tot corpul pentru a-și face nevoile, reacționează rapid, ridică-l și pune-l în litieră. Acest lucru îl va ajuta să asocieze ideea de a-și face nevoile cu litiera.

5. Așază-l în litieră!

Exact ca în cazul bebelușilor, după ce puiul de pisică își ia masa, este bine să-l ridici și să-l așezi în litieră. Sunt mari șanse ca, odată așezat în litieră și intrând în contact cu nisipul din ea, puiul de pisică să-și facă nevoile.

De asemenea, dacă observi că pisoiul și-a făcut nevoile prin casă, este bine să arunci puțin nisip în zona respectivă, după care să-l ridici și să-l pui în litieră.

Așază și puiul de pisică în litieră și lasă-l să miroasă. Probabil că, la început, va fi confuz dar așa va învăța să folosească litiera.

Articol oferit de revista Pisica

www.pisica.ro