Cum sa iti hranesti cainele sau pisica

Mulți dintre proprietarii de pisici au tendința de a da mâncare în exces animalui lor. Însă, pentru o pisică, nu este indicată o masă copioasă, care să-i umple stomacul până la refuz, fiindcă sucul gastric nu face față pur și simplu unei cantități prea mari de hrană. De aici, apar tulburările digestive, de aceea este indicat ca pisica noastră să consume cantități de hrană mai mici la intervale de timp mai scurte, decât să consume o singură porție consistentă de hrană pe zi.

Cerințele nutriționale ale pisicii

Dieta unei pisici poate conține un singur tip de alimente sau o combinație de produse, oferite, așa cum spuneam mai sus, în mod repetat pe durata unei zile. Hrana trebuie să fie echilibrată și să corespundă din punct de vedere cantitativ, dar mai ales calitativ, necesităților nutriționale ale animalului. Ca atare, nu trebuie să-ți hrănești pisica, sub nicio formă, cu mâncarea pe care o mănânci tu, chiar dacă ea îți aruncă insistent o privire rugătoare, căreia cu greu îi poți rezista. Ține mine că există diferențe majore între nevoile nutriționale ale oamenilor și cele ale pisicilor. În primul rând, pisicile au nevoie de proteine din carne și grăsimi de origine animală, dar au o dietă săracă în carbohidrați. De aceea, trebuie să îi oferi pisicii tale o hrană de calitate. Alege o marcă de specialitate, care să prezinte certitudinea unei nutriții feline corespunzătoare.

Proteinele

Proteinele se întâlnesc în structura tuturor organismelor vii. Ele sunt substanțe organice macromoleculare formate din lanțuri de aminoacizi. Pentru o creștere în condiții normale și pentru o bună funcționare a țesuturilor, pisicile au nevoie de proteine de originea animală. Un aminoacid esențial pentru pisică este taurina, care în natură, este procurat din creierul șoarecilor. În trecut, lipsa taurinei din hrana pisicilor domestice, care primeau hrană procesată industrial, ducea la apariția orbirii și a bolilor cardiace. Producătorii de hrană au remediat acest deficit.

Grăsimile

Pentru micile noastre prietene blănoase, grăsimile sunt o mare sursă de energie. Atenție, însă! Pisicile au nevoie de grăsimi de pasăre sau de pește, care sunt mai lichide, nu de grăsimi animale. Evită, așadar, să cumperi un produs pe a cărui etichetă este specificat, vag, ”grăsimi de origine animală”, fără ca producătorul să indice clar despre ce grăsimi este vorba.

Vitaminele

Cât timp pisica este hrănită cu mâncare de calitate, procurată de la un producător de încredere, care respectă standardele de calitate, nu este necesar niciun adaos suplimentar de vitamine în dieta ei. Adaosul de vitamine poate fi administrat în cantități nepotrivite și poate deveni toxic. O hrană de calitate pentru pisici trebuie să conțină vitamina E, adăugată ca antioxidant.

Mineralele

Pentru a-și menține sănătatea, pisica are nevoie de minerale, dar în cantități precise, la fel ca și în cazul vitaminelor. Calciul și fosforul, în primul rând, trebuie menținute la nivelul optim, pentru a păstra sănătatea sistemului osos și a vederii. Cea mai bună soluție pentru a asigura nevoile de minerale în cantitățile necesare este hrana bine echilibrată și în concordanță cu vârsta și modul de viață al pisicii. Pe piață, există o serie întreagă de branduri de hrană adaptată diverselor etape de dezvoltare a pisicii, așa că ai de unde alege.

Ce avem în meniu?

În sălbăticie, o pisică selectează în mod instinctiv hrana de care are nevoie, bogată în proteine și nu mănâncă niciodată mai mult decât îi cere organismul. O pisică crescută în casă poate fi însă păcălită foarte ușor, prin intermediul aromelor artificiale. Pisica ”citește” cu ajutorul mirosului, drept urmare ea va consuma orice miroase a carne. De asemenea, o pisică de casă va avea tendința să consume mai multă mâncare, pur și simplu pentru că o are la dispoziție și nu trebuie să mai muncească pentru a o obține, așa cum fac pisicile din sălbăticie.

Dacă pisica ta are un stil de viață sedentar sau este sterilizată, nu este indicat să îi lași în permanență hrană la dispoziție, cu atât mai mult cu cât pisica poate mânca în orice moment al zilei. Într-o astfel de situație, blănoasa noastră prietenă își va împărți timpul între bolul cu mâncare și pat, iar tu vei contribui cu succes la creșterea ei în greutate. Nu este un secret pentru nimeni că, odată cu creșterea în greutate, apar și probleme la nivel locomotor, cardiac etc.

Pentru a fi sigur că îi oferi pisicii o hrană echilibrată, repetăm recomandarea noastră din numerele 104, 105 și 106 ale revistei Pisica. Citește cu atenție eticheta! Urmărește ca hrana să aibă un conținut cât mai ridicat de proteină animală; cu cât este mai multă proteină animală, cu atât hrana respectivă conține mai multă carne. De asemenea, verifică și calitatea grăsimii, care trebuie să fie de pasăre sau de pește.

Pisici vegetariene?

În niciun caz. Pisicile nu pot fi vegetariene pentru că organismul lor nu poate sintetiza vitaminele și alți nutrienți esențiali decât din carne. În cazuri extreme, pisica poate suporta și o dietă bazată pe proteine vegetale, dar are nevoie și de proteină animală, altfel sănătatea ei se va deteriora.

Articol oferit de revista Pisica

www.pisica.ro

La fel se întâmplă şi în cazul câinilor. Există, din păcate, câini cu probleme serioase de greutate fie din cauza unor probleme endocrinologice fie din cauza unei alimentaţii defectuoase şi a unui stil de viaţă sedentar (pentru situaţiile din urmă fiind responsabil stăpânul). „Ştiu că nu are voie dulciuri, dar îi dau că... cerşeşte şi mi-e milă!” Am auzit de nenumărate ori această replică în rândul cunoştinţelor mele care au câini. Azi o bucăţică de ciocolată, mâine o jumătate de ciocolată şi poimâine una întreagă. Azi îi mai scăpăm un dumicat din porţia noastră, mâine noi mâncăm felul unu, lui îi dăm felul doi, şi, peste puţin timp, realizăm că prietenul nostru a căpătat proporţii generoase. Luarea în greutate, pe lângă faptul că îi afectează întreg organismul, îi reduce şi cheful de joacă, câinele mişcându-se din ce în ce mai anevoios, devenind apatic şi irascibil. Cantitatea mare de hrană distribuită câinelui pe parcursul întregii zile, suplimentarea acesteia cu diverse „bunătăţi”, recompense care nu au ce căuta în alimentaţia câinelui (mezeluri, dulciuri, grăsimi, etc.) toate acestea favorizează instalarea obezităţii. Chiar dacă suplimentezi raţia zilnică de crochete cu diferite „bunătăţi” de la masă, acestea nu trebuie să depăşească 10% din cantitatea de hrană administrată. Dacă se depăşeşte acest procent, câinele va începe să ia în greutate, devenind şi capricios în privinţa mâncării. Care sunt simptomele obezităţii Câinele care suferă de obezitate are corpul voluminos, uneori diform, abdomenul este mărit iar, de cele mai multe ori, este lăsat în jos. Mişcările sunt anevoioase, încetinite, câinele obosind destul de repede şi manifestând insuficienţă cardiacă la cel mai mic efort. Tulburările digestive însoţesc şi ele profilaxia obezităţii precum şi dereglările funcţiilor hepato-renale. Pe măsură ce ia în greutate, câinele îşi păstrează apetitul uneori chiar exagerând. Cum prevenim obezitatea Foarte simplu: asigurând prietenului nostru o hrană adecvată, distribuită corect, în cantităţi moderate strâns legate de rasă, talie, nivelul de efort fizic depus zilnic de către câine, fără gustări din farfuria noastră sau alimente intersize care-i pot periclita sănătatea (mezeluri, carne grasă, făinoase, dulciuri, etc.). Hrana trebuie adaptată astfel încât greutatea corporală potrivită să fie menţinută. Un câine sedentar care locuieşte într-un apartament şi este scos afară câteva minute pe zi are alte nevoi energetice comparativ cu un câine activ, folosit la vânătoare, la cursele de sănii sau în alte sporturi chinologice. Cum ne salvăm prietenul de această boală de nutriţie Oricare ar fi cauza obezităţii în primul rând se impune corectarea calitativă şi cantitativă a regimului alimentar, reducându-se substanţial grăsimile şi hidrocarbonatele. I se vor asigura câinelui mese la ore fixe, fără alte gustări între ele. Raţia zilnică de hrană va fi redusă la jumătate iar animalul va fi ţinut sub control, evaluându-i-se săptămânal greutatea. Plimbările zilnice (dar şi înotul) favorizează îmbunătăţirea stării generale de sănătate. În cazul în care obezitatea apare ca urmare a hipotiroidismului sau a diabetului se impun tratamente de specialitate, pentru afecţiunile respective, câinele fiind îndeaproape observat de medicul veterinar. Putem verifica dacă are probleme cu greutatea doar încercând să-i pipăim coastele. La o trecere cu palma peste coastele câinelui ar trebui să le simţim, chiar să i le putem număra. Dacă nu se simte deloc cutia toracică atunci avem motive de îngrijorare, câinele suferind de probleme legate de greutate. În funcţie de talia câinelui, de metabolismul şi activitatea sa (uneori şi în funcţie de rasă) se impun regimuri alimentare diferite. De regulă, câinii adulţi sunt hrăniţi o dată sau de două ori pe zi, la aceeaşi oră, lăsându-li-se apă la discreţie. Lipsa de mişcare şi supraalimentarea câinilor de apartament poate fi una dintre cauzele principale ale obezităţii lor.

Articol oferit de revista Dogmagazin

www.dogmagazin.ro.ro

Proteinele au rol nutritiv, eliberând energie datorită aminoacizilor ce intră în alcătuirea lor. Trebuie menţionat faptul că o hrană mai bogată în proteină nu înseamnă că este de mai bună calitate. Când alegem tipul de hrană pentru căţelul nostru trebuie să ţinem cont mai mult de calitatea proteinei ce intră în componenţa ei şi mai puţin de cantitate. O mâncare calitativă ar trebui să aibă ca principală sursă de proteină, carnea. Carbohidraţii sunt utilizaţi de câini şi de pisici precum combustibili uşor fuzibil pentru variate activităţi metabolice. Ca şi surse de carbohidraţi, putem menţiona orezul, porumbul, pastele făinoase, cartoful, orzul, grâul, soia. Organismul animalelor are tendinţa de a utiliza mai întâi energia obţinută din carbohidraţi şi apoi pe cea obţinută din proteine. Din acest motiv, se recomandă ca dieta câinilor să conţină cantităţi reduse de carbohidraţi şi să fie preponderentă în grăsimi şi proteine de calitate. În ceea ce priveşte vitaminele şi mineralele, acestea au rolul lor bine stabilit în organism şi orice carenţă sau orice exces al acestora poate duce la dezechilibre grave care pot afecta starea fizilologică a animalului. Astfel, vitamina A are rol în creştere, troficitate şi buna funcţionare a ţesuturilor epiteliale şi se găseşte în alimente precum ficatul şi untura de peşte. Vitaminele din complexul B au un rol foarte important în protejarea sistemului nervos şi al metabolismului: B1 are rol în metabolizarea glucidelor, B2 are rol în structurarea aminoacizilor, B6 are rol hepatoprotector, în menţinerea luciului părului şi al integrităţii unghiilor, B12 are rol în formarea globulelor roşii. Complexul B se regăseşte în produse lactate, în carnea de vită şi pasăre, în legume, orez, drojdie de bere proaspătă. Vitamina C are rol deosebit în protecţia ficatului. Vitamina D2 are rol în metabolizarea calciului şi a fosforului, în prevenirea şi combaterea rahitismului, osteomalaciei, fracturilor şi tulburărilor de creştere. Vitamina E are un rol foarte important în menţinerea integrităţii musculaturii netede şi striate (lipsa ei duce la degenerescenţe ale musculaturii scheletice şi ale miocardului). Vitamina K este esenţială pentru sinteza protrombinei la nivelul ficatului. Aceasta din urmă fiind un factor important al coagulării. La rândul lor, mineralele, sunt substanţe esenţiale implicate în metabolismul muscular, formarea oaselor, menţinerea echilibrului lichidelor aflate în organism şi funcţionarea sistemului nervos. Este recomandat ca administrarea vitaminelor şi / sau mineralelor sub formă de preparate farmaceutice să se facă numai la indicaţia medicului veterinar. Folosirea acestora la sfatul unor “binevoitori,” poate duce la probleme grave. Trebuie ştiut faptul că hrănirea trebuie adaptată în funcţie de vârstă, starea fiziologică şi rasă. Este ideal să evităm introducerea în hrana câinilor a: dulciurilor şi mai ales a ciocolatei (cofeina din componenţa acesteia determină apariţia agitaţiei şi, în plus, este toxică pentru animale), a cepei (toxinele din componenţa ei pot fi periculoase), a alimentelor provenite din hrana oamenilor, în special cele condimentate (sunt iritante pentru mucoasa gastrică a câinelui), a cărnii de vânat sau de porc crude (acestea pot transmite parazitoze), a oaselor de pui sau de porc (se pot transforma în aşchii sau cioturi ascuţite ce pot duce la constipaţie, dermatite sau, mai grav, la perforări ale intestinelor), a alimentelor vechi, alterate (acestea pot genera toxiinfecţii alimentare).

Articol oferit de revista Dogmagazin

www.dogmagazin.ro.ro

Carbohidraţi
Organismul unui câine are nevoie de carbohidraţi. Iar principalele surse de carbohidraţi sunt cerealele, fructele şi legumele. Există totuşi un carbohidrat care provine din carne şi care se numeşte glycogen, însă acesta se găseşte în cantităţi destul de mici în ficat şi muşchi. Carbohidraţii sunt esenţiali în hrana câinelui tău şi nu trebuie să lipsească din hrana lui zilnică. Însă, la fel de important este şi cantitatea în care aceştia se regăsesc în hrană. O cantitate insuficientă de carbohidraţi determină ficatul câinelui să depună un efort suplimentar pentru a extrage glucoza din proteine.
Pe de altă parte, atunci când un câine primeşte prea mulţi carbohidraţi, organismul său va înceta să mai utilizeze proteinele pentru a obţine glucoza de care are nevoie. Şi cred că nu trebuie să-ţi mai spun că proteinele constituie o parte esenţială din hrana oricărui câine, deoarece contribuie într-o mare măsură la sănătatea şi creşterea corespunzătoarea a câinelui, dar şi la întărirea sistemului muscular.

Vitamine
Vitaminele nu sunt considerate esenţiale pentru producerea energiei, însă ajută la sănătatea câinelui tău în mai multe feluri.
Câinii au nevoie de vitamina A pentru o piele şi o blană frumoase şi sănătoase. Există studii de specialitate care au demonstrat faptul că o blană prost dezvoltată şi diverse boli de piele sunt strâns legate de lipsa vitaminei A din alimentaţia câinelui.
Vitamina B este responsabilă pentru eficienţa sistemului imunitar.
O serie de studii au demonstrat că vitamina C are un rol determinant în prevenirea displaziei de şold.
Vitamina D este necesară pentru sănătatea dinţilor şi a sistemului osos. O deficienţă în ceea ce priveşte vitamina D duce la afecţiuni dentare grave şi la multiple probleme osoase.
Vitamina E este o sursă excelentă de antioxidanţi. O carenţă de vitamina E poate duce la probleme serioase ale inimii şi la diverse tipuri de cancer.
Vitamina K este necesară pentru a preveni coagularea sângelui.

Mineralele
Mineralele sunt substanţe esenţiale în metabolismul muscular, formarea oaselor, echilibrul lichidelor din organism şi funcţionarea sistemului nervos. Iată care sunt principalele minerale din organism şi rolurile lor:
mineralele precum calciul şi fosforul sunt necesare pentru întărirea sistemului osos şi a cartilagiilor;
sodiul, potasiul şi clorul sunt minerale esenţiale în menţinerea echilibrului dintre fluidele din organism, dar şi a raportului dintre acizii şi bazele din corp;
fierul transportă oxigenul prin sânge, făcând parte din compoziţia hemoglobinei;
zincul contribuie, alături de vitamina A, la o sănătatea pielii şi a blănii.
Este foarte important de ştiut că o cantitate prea mare sau prea mică dintr-un mineral poate afecta serios buna funcţionare a organismului câinelui tău. De asemenea, sunt cazuri în care acţiunea unui mineral este dependentă de prezenţa unui alt mineral în organism. Spre exemplu, cuprul şi fierul lucrează împreună pentru a produce hemoglobina. În timp ce fierul este vital în procesul de producţie a hemoglobinei în celulele roşii, cuprul este la fel de important în formarea hemoglobinei. Niciunul dintre aceste două minerale nu ar putea funcţiona corespunzător fără ajutorul celuilalt.

Grăsimile
Un nutrient esenţial de care orice câine are nevoie este grăsimea. Aceasta este responsabilă cu furnizarea energiei necesare organismului. În plus, contribuie şi la formarea celulelor şi la absorbţia nutrienţilor.
Lipidele (sau grăsimile) sunt alcătuite din acizi graşi care contribuie la sănătatea câinelui în diferite feluri. Acizii graşi sunt de două feluri: saturaţi şi nesaturaţi. Ce fac de fapt aceşti acizi? Ei realizează conexiunile dintre elementele constitutive ale lipidelor. Când aceste legături sunt simple, vorbim despre acizi graşi saturaţi. Iar când acestea sunt duble, avem de-a face cu acizi graşi nesaturaţi. Mai trebuie spus că acizii graşi saturaţi sunt numiţi şi „grăsimi rele”, iar acizii graşi nesaturaţi sunt văzuţi ca şi „grăsimi bune”.
Sunt trei acizi graşi nesaturaţi care sunt indispensabili organismului: acidul linoleic, olenic şi linolenic. Aceştia se mai numesc şi acizi graşi esenţiali şi nu pot fi produşi de către organismul câinelui, ci trebuie aduşi din surse externe, prin hrana pe care câinele o consumă. La ce sunt buni acizii graşi nesaturaţi? Concret, aceştia protejează câinele de frig, ajută la formarea membranelor celulare şi au un rol important în structura celulelor nervoase.
Însă zicala „ce-i mult strică” se aplică şi în cazul lipidelor din organismul câinilor. Consumate în exces, grăsimile, indiferent de natura lor, se depun pe corp, ducând la apariţia obezităţii şi a altor afecţiuni legate de obezitate, precum diabetul, osteoartrita caină sau boli cardiace.

Articol oferit de revista Dogmagazin

www.dogmagazin.ro.ro

Important este să cheltuim un pic mai mult, dar să cumpărăm hrană mai sănătoasă şi de calitate, atât pentru noi, cât şi pentru prietenii noştri patrupezi. Una peste alta nu uita de lista de E-uri de pe etichetele produselor alimentare destinate câinilor. Şi ca să nu crezi că e doar o altă glumă legată de E-uri, îţi aducem aminte de scanadalul în care nu de mult a fost implicată o fabrică de lactate, deoarece utiliza la prepararea iaurturilor o substanţă cancerigenă numită dioxina, identificată în lista de E-uri ca E 412.

Alimente incriminate
Acestea diferă de la o ţara la alta în funcţie de specificul alimentar, dar, ca şi regulă generală, alimentele hiperproteice sunt responsabile de apariţia reacţiilor alergice şi, dintre acestea, cele care sunt hidrosolubile rezistă la proteoliză şi căldură. Cărnurile (pe primul loc situându-se carnea de vită şi miel), laptele, soia, peştele, crustaceele, oul (albuş), glutenul din făina de grâu, legumele şi fructele - toate acestea pot fi potenţial alergeni şi nu este obligatoriu să declanşeze reacţie alergică alimentară de fiecare dată. O categorie importantă de componente responsabile de manifestarea alergiilor alimentare o constituie aditivii alimentari – bisulfit de sodiu, glutamat de sodiu, nitrit de sodiu, coloranţi alimentari, gume vegetale, mirodenii, etoxicină. Alimentele care conţin histamină, tryptamină în cantităţi mari sau cele care produc o eliberare masivă de histamină (ciocolată, peşte, căpşuni), care favorizează sintetizarea de histamină (făina de cartof), care au efect cumulativ, (teobromina din ciocolată), se elimina încet şi produc adevărate intoxicaţii prin acumulare.

Periculoase pentru amicul nostru blănos
În toate ţările Uniunii Europene se adaugă E-uri în alimente pentru conservarea acestora pe o perioadă mai lungă. Însă, din nefericire, de multe ori, unii producători depăşesc cu mult doza admisă. Ei bine, tot ce înseamnă conservanţi, arome, coloranţi sunt indicaţi pe ambalaj cu litera E. Unele dintre aceste substanţe sunt nocive, toxice, chiar cancerigene. Prin aditivi alimentari se înţelege: orice substanţă care, în mod normal, nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este utilizată ca ingredient alimentar caracteristic, având sau nu o valoare nutritivă; prin adăugarea intenţionată a acesteia la produsele alimentare, pe parcursul procesului de fabricare, preparare sau ambalare, devine o componentă a produselor alimentare respective. Consumul îndeungat de alimente care au în compoziţie aditivi obţinuţi pe cale sintetică supune organismul la un adevărat bombardament chimic care afectează organele interne.
Acelaşi lucru se poate întâmpla şi în cazul câinelui nostru, asta dacă nu acordăm atenţie sporită atunci când îi alegem hrana. Să nu uiţi că şi câinii sunt predispuşi la cancer, acesta fiind principala cauză de mortalitate la câinii cu vârsta de peste 2 ani.

Hrana de la supermarket
În supermarket, în general, calitatea produselor destinate alimentaţiei câinilor este îndoilenică. Tot noi suntem aceia care încurajăm producătorii, cumpărându-le produsele comercializate aici. Şi asta, pentru că la supermarket suntem tentaţi să cumpărăm de la raftul unde scrie promoţie. Oare nu chiar preţul, uneori prea scăzut, ar fi acela care ar trebui să ne ridice primul semn de înrebare?! Asta ne determină să credem că aceste produse pot fi fabricate din reziduri de cereale. Fii conştient când cumperi astfel de produse că amicul tău patruped va trăi mai puţin şi cu posibile riscuri. Secretul se află chiar în faţa ta. Aşa cum te sfătuiam şi luna trecută, citeşte cu atenţie informaţiile de pe ambalaj pentru a lua decizia corectă.

Ne furăm singuri căciula ....
Concret, o hrană de calitate trebuie să aibă o influenţă pozitivă asupra sănătăţii, vitalităţii şi a longevităţii câinelui tău. O hrană nu trebuie să fie doar gustoasă ci să conţină ingrediente naturale, minerale şi vitamine. Cu toţii ne dorim ca animalul nostru să fie fericit, iar ca să fie fericit trebuie să fie sănătos. Pentru aceasta trebuie să-i asigurăm o alimentaţie cât mai corectă. Neprocedând aşa, nu facem altceva decât să ne păcălim singuri. Vom ajunge să plătim mai mult pe consultaţiile la medicul veterinar sau pe dietele scumpe de refacere, care ar putea fi evitate. Sunt câini care trăiesc şi cu hrană mai ieftină, dar asta nu înseamnă că vor avea o viaţă fără riscuri şi o bătrâneţe întârziată.

Pe ce dăm banii, pe calitate sau pe publicitate?
Trebuie să fim conştienţi că publicitatea nu e decât o tehnică de marketing şi că n-ar trebui să credem tot ce ne spun producătorii prin intermediul clipurilor comerciale. Dar, cu toate acestea, în momentul în care alegem hrana pentru câinele nostru o facem tot prin intermediul publicităţii, pentru că în nu ştiu ce clip publicitar am văzut noi ce fericit era câinele după ce consuma un aliment purtând o anume marcă. Şi lucurile astea se întâmplă fie din pricina inconştienţei noastre, a comodităţii sau pur şi simplu a faptului că nu ştim să citim etichetele produsului ales. De fapt este foarte simplu, ce se vede pe ambalaj, trebuie să se regăsească şi în lista de ingrediente. E momentul să te decizi clar, ce anume vrei să plăteşti, produsul sau publicitatea?
Secretul ingredientelor
Câinii au nevoie de o hană bazată pe carne completată de legume şi cereale. Alimentaţia trebuie să-i asigure câinelui o cantitate suficientă de proteine, lipide, glucide, vitamine, minerale şi oligoelemente necesare creşterii şi sănătăţii lui. Alimentaţia variază în funcţie de vârstă, starea fiziologică şi starea de sănătate a câinelui. Hrana industrială este de preferat deoarece are avantajul de a furniza câinelui cantitatea echilibrată. În caz contrar, unele schimbări în aimentaţie pot expune câinele la afecţiuni digestive. Un aport de carne mediocră accelerează acţiunea florei proteolitive, adică un PH alcalin şi apariţia diareei. Pe amblaj trebuie să fie indicat tipul de carne de vită, de pui, etc. Dacă pe ambalaj scrie doar carne, atunci aici pot fi incluse tipuri mixte de carne, de provenienţă neclară. În multe cazuri, poate fi vorba de carnea de porc, care nici pentru oameni, nici pentru câini nu reprezintă o alimentaţie valoroasă.
Trebuie să fi atent la forma în care este menţionată carnea, deoarece dacă este cântărită crudă, procentul este îndoielnic căci prin dezhidratare se pierde 75% din cantitate. Derivatele de origine animală sunt creier, plămâni, rinichi, sânge, oase, ţesuturi, ligamente, piele, urină, intestine, stomac, iar derivatele din carne de pasăre se referă la cap, picioare, stomac, sânge şi uneori chiar pene.
Glutenul de porumb este o componentă nedorită a cerealelor. Nu este indicată, deoarece poate provoca alergii. Făina de peşte reprezintă peşte uscat mărunţit (întreg sau doar unele părţi). Făina de soia este un derivat al producţiei de soia. Deşi are un conţinut bogat în proteine, la unele animale poate provoca alergie şi nici nu are o valoare nutritivă ridicată.
Cerealele fără nicio menţiune privind tipul de cereale se pot referi doar la resturi nevaloroase de la fabricarea de musli. Celuloza (sau fibrele) este un produs nedigerabil, fără valoare nutritivă. Animalul se satură repede, dar nu primeşte nimic consistent. Drojdia este o substanţă cu valoare nutritivă ridicată, sursă valoroasă de vitamine din grupa B. Şi în final, conservanţii şi antioxidanţii previn oxidarea grăsimilor. De preferat sunt vitamina E (tocoferol) şi C (acidul ascorbic), precum şi extractele şi uleiurile din ierburi.

Articol oferit de revista Dogmagazin

www.dogmagazin.ro.ro

 O hrană care conţine ingrediente naturale precum extract de seminţe de struguri sau de in, pulpă de sfeclă, roşcovă etc. reprezintă o garanţie importantă pentru un produs sănătos şi de calitate.

Seminţele de struguri

Beneficiile nutriţionale şi medicinale ale strugurilor sunt cunoscute încă din antichitate, strugurii necopţi fiind folosiţi în tratarea durerilor în gât, frunzele de viţă de vie utilizate în cazul inflamaţiilor, iar boabele uscate având un rol diuretic. Seminţele de struguri însă au, potrivit unor recente cercetări, proprietăţi antioxidante, iar în plus, conţin vitamina E, flavonoide, acid linoleic, precum şi alţi compuşi cunoscuţi sub numele de procianidine. Toţi aceşti compuşi se găsesc şi în boabele de strugure (precum şi în sucul obţinut din acestea), dar într-o concentraţie mult mai scăzută. S-a demonstrat ştiinţific că, datorită conţinutului ridicat de polifenoli naturali (antioxidanţi capabili să neutralizeze radicalii liberi), seminţele de struguri au un potenţial antioxidant de 20 de ori mai mare decât vitamina C şi de 40-50 de ori mai mare decât vitamina E. Polifenolii au nenumărate proprietăţi cu efect pozitiv asupra pielii: îmbunătăţesc microcirculaţia, activând toate funcţiile vitale ale pielii; conferă fermitate şi elasticitate pielii, datorită faptului că ajută la constituirea legăturilor naturale dintre fibrele de colagen. Întregul complex natural al seminţelor de struguri asigură cea mai bună protecţie a celulelor, fiind un supliment sănătos antiîmbătrânire, contribuind la întreţinerea cardiovasculară şi asigurând vitalitatea generală.

Pulpa de sfeclă

Pulpa de sfeclă, utilizată îndeosebi în hrana cailor, a devenit unul dintre ingredientele de bază ale diferitelor tipuri de hrană pentru animalele de companie, fiind apreciată ca o excelentă sursă de fibre, care ajută la menţinerea sănătăţii colonului. Deseori confundăm însă pulpa de sfeclă cu leguma care creşte în grădină, de aceea este bine de ştiut că pulpa este subprodusul rezultat în urma extragerii zahărului din sfecla de zahăr. Pulpa astfel rezultată conţine o cantitate foarte mică de zahăr, dar reprezintă o sursă extrem de bogată în fibre.

De altfel, pulpa de sfeclă a fost mult timp utilizată în hrana cailor, animale strict erbivore, în cazul cărora aproape jumătate din totalul de calorii sunt obţinute în urma digestiei alimentelor în colon. Fibrele ajunse în colon sunt descompuse de bacterii şi transformate în acizi graşi volatili care, în final, devin o sursă valoroasă de energie.

La pisică, însă, digestia are loc în colon sau în intestinul gros, iar consumul de alimente ce conţin pulpă de sfeclă furnizează un număr mic de calorii, contribuind la sănătatea colonului prin producerea de bacterii benefice.

Seminţele de in

Inul este o plantă de cultură ale cărei seminţe reprezintă un vechi remediu folosit de crescătorii de pisici, datorită efectelor pozitive asupra pielii şi blănii, la fel ca şi asupra digestiei. De asemenea, seminţele de in reprezintă o sursă importantă de acizi graşi. Acizii graşi reprezintă o componentă importantă a lipidelor, contribuind la creşterea şi dezvoltarea normală a vaselor de sânge (prin sporirea elasticităţii şi micşorarea permeabilităţii vaselor).

Seminţele de in reprezintă o sursă valoroasă de acizi graşi- 90% acizi graşi nesaturaţi (care nu pot fi sintetizaţi de organism şi trebuie furnizaţi prin dietă) şi 50% acizi graşi omega 3, similari cu cei care se găsesc în peştii oceanici.

Studii recente au arătat inclusiv că seminţele de in au rezultate remarcabile în tratarea şi prevenirea diferitelor afecţiuni. Astfel, acizii graşi omega 3 conţinuţi de acizii graşi contribuie la buna funcţionare a organismului, intervenind în termoreglare, în protejarea ţesuturilor, în refacerea sistemului imunitar şi în buna funcţionare a sistemului nervos. De asemenea, acizii graşi au un efect antiinflamator, reduc riscul afecţiunilor cardiace şi inhibă dezvoltarea tumorilor.

În plus, seminţele de in conţin lignin, un antioxidant bogat în fibre, cu acţiune anticancerigenă, care previne şi încetineşte procesul de dezvoltare a celulelor canceroase.

Odată ajunse în stomac, seminţele de in absorb mult lichid şi împing materiile reziduale afară din intestin. Astfel, consumul constant al hranei ce conţine seminţe de in reprezintă un excelent mijloc de dezintoxicare a organismului.

Roşcova

Binecunoscută şi sub denumirea de carob, roşcova este o plantă originară din Orientul Mijlociu, fiind un înlocuitor sănătos şi gustos al pudrei de cacao.

Bogată în zaharuri, minerale şi vitamine, roşcova este tot mai mult utilizată în componenţa hranei pentru pisici. Are un conţinut ridicat de calciu, fiind bogată în pectină şi mucilagii.

De asemenea, roşcova conţine tocoferol, un antioxidant natural (vitamina E naturală), precum şi polifenoli antioxidanţi (19,2%).

În plus, roşcova nu provoacă alergii şi, în plus, nu conţine acid oxalic (prezent din abundenţă în multe plante, care irită membrana intestinelor), astfel încât nu împiedică absorbţia de calciu în organism.

În Egipt, păstăile de roşcovă se consumă ca şi gustare sau sunt zdrobite pentru a obţine o băutură energizantă. În Spania, Portugalia şi Sicilia, roşcova este folosită la prepararea compoturilor şi lichiorurilor sau este uscată şi măcinată, pudra obţinută utilizându-se la prepararea prăjiturilor.

 Antioxidanţii sunt substanţe care distrug radicalii liberi, răspunzători de distrugerea celulelor. Radicalii liberi se formează în mod natural în orice organism, iar toxinele din mediu (ultravioletele, radiaţiile, fumul, poluarea etc.) ajută la înmulţirea lor. Radicalii liberi contribuie la accentuarea procesului de îmbătrânire, la apariţia diferitelor boli, inclusiv a cancerului şi a bolilor de inimă. Antioxidanţii prezenţi în seminţele de strugure au capacitatea de a neutraliza radicalii liberi.

Beneficii pentru pisici

Pulberea din pulpă de roşcovă este foarte cunoscută pentru efectele sale antidiareice la pisici, graţie conţinutului de tanini naturali. În plus, pectina conţinută în roşcovă formează împreună cu apa o masă gelatinoasă neabsorbabilă, cu rol în reglarea tranzitului intestinal, inducând în acelaşi timp senzaţia de saţietate.

Extractul de rozmarin

 Considerat un elixir al tinereţii, rozmarinul fortifică organismul anemic, slăbit de boală sau aflat în convalescenţă. Planta acţionează în combaterea proceselor de îmbătrânire, astfel că persoanele consumatoare de rozmarin manifestă o vitalizare a activităţii tuturor organelor, un plus de energie şi de optimism. Prima utilizare a rozmarinului în medicină datează din jurul anului 100 î.Hr., când se prepara un ulei „Oleum coctum“, eficient împotriva tetanusului şi a paraliziei.

Multe secole, în spitale se ardeau crenguţe de rozmarin pentru purificarea aerului. Procedeul s-a păstrat până în secolul XX, dar s-a abandonat tocmai în momentul în care ştiinţa modernă a demonstrat că uleiul de rozmarin are proprietăţi antiseptice, deosebit de eficiente.

De asemenea, rozmarinul este o plantă recunoscută pentru proprietăţile sale antioxidante, stabilizând şi uşurând digestia, iar combinaţia de vitamina E, vitamina C şi de extract de rozmain şi de luteină în componenţa hranei pentru pisici oferă o protecţie antioxidantă puternică.

Aşadar, oferind pisicii o hrană care conţine cât mai multe astfel de ingrediente, vei avea toate şansele să ai o pisică sănătoasă şi mereu în formă.

Articol oferit de revista Pisica

www.pisica.ro